Îmbătrânirea Activa, perspectiva politică:

?Politicile și programele privind îmbătrânirea activă recunosc necesitatea de a încuraja și echilibra responsabilitatea personală (îngrijirea de sine), mediile favorabile vârstei și solidaritatea intergenerațională.
?Persoanele și familiile trebuie să planifice și să se pregătească pentru vârste mai înaintate și să depună eforturi personale pentru a adopta practici pozitive de sănătate personală în toate etapele vieții.
?În același timp, sunt necesare medii de susținere pentru „a face alegerile sănătoase alegerile ușoare”.
?Există motive economice bune pentru adoptarea politicilor și programelor care promovează îmbătrânirea activă în ceea ce privește participarea sporită și costurile reduse la îngrijire. Oamenii care rămân sănătoși, pe măsură ce îmbătrânesc, se confruntă cu mai puține impedimente la munca continuată.
?Tendința actuală către pensionarea anticipată în țările industrializate este
în mare parte rezultatul politicilor publice care au încurajat retragerea timpurie din forța de muncă.
?Pe măsură ce populația îmbătrânește, vor exista presiuni tot mai mari pentru ca astfel de politici să se schimbe – mai ales dacă tot mai mulți indivizi ajung la bătrânețe în stare bună de sănătate, adică sunt „apți de muncă”.
?Acest lucru ar contribui la compensarea creșterii costurilor pensiilor și sistemelor de securitate a veniturilor, precum și a celor legate de costurile de asistență medicală și socială.
?În ceea ce privește creșterea cheltuielilor publice pentru îngrijirea medicală, datele disponibile indică din ce în ce mai mult că bătrânețea în sine nu este asociată cu creșterea cheltuielilor medicale. Mai degrabă, handicapul și sănătatea precară – adesea asociate cu bătrânețea – sunt costisitoare. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc într-o stare de sănătate mai bună, este posibil ca mare parte a cheltuielilor medicale să nu crească la fel de rapid.