Provocările guvernantei/guvernării inteligente

În prezent, nu există o definiție general acceptată a guvernării inteligente. Pe baza unei analize extinse , guvernanța inteligentă poate:
(1) dezvolta structuri de guvernanță inovatoare prin intermediul TIC,
(2) guverna prin concentrarea pe rezultat, adică prin abordarea provocărilor urbane substanțiale sau
(3) o formă de alocare a puterii de luare a deciziilor partenerului potrivit (părțile interesate) și de a-i motiva să participe eficient și să ia decizii eficiente pentru a îmbunătăți calitatea vieții în oraș.

În consecință, colaborarea, participarea cetățenilor și dovezile bazate pe date sunt indicatori importanți ai guvernării urbane inteligente. In general, se sintetizează patru conceptualizări tipice ideale ale guvernării orașului inteligent, inclusiv guvernare inteligentă (politică), luarea deciziilor inteligente, administrarea inteligentă (organizație) și colaborarea urbană inteligentă.

Deși conceptul de oraș inteligent este considerat a avea un potențial mare, provocările asociate guvernanţei au împiedicat orașele să atingă rezultatele așteptate.
După cum comentează anumiţi experți, idealul orașului inteligent care încearcă să beneficieze de serviciile digitale necesită o reinventare a guvernării. Creșterea recentă a cercetărilor asupra conceptului de guvernare inteligentă este un astfel de efort care urmărește să obțină o mai bună guvernare a orașului inteligent. Guvernarea inteligentă apare în principal datorită rolului tot mai mare al tehnologiei în funcționarea orașelor, ceea ce a făcut ca administraţiile publice centrale şi locale să-și regândească rolurile în astfel de orașe bogate în date .
Guvernarea inteligentă poate utiliza diverse tehnologii inteligente (de exemplu, big data, Internet of Things (IoT) și Inteligența Artificială (AI)) pentru a actualiza sistemele administrative tradiționale (de exemplu, e-guvernare) la nivelul orașului prin eficientizarea operațiunilor orașului, îmbunătățind decizii și asigurând calitatea crescută a vieții.Cu toate acestea, guvernanța inteligentă în practică este puternic caracterizată de un mod tehnocratic de a guverna orașele, orientat spre ofertă.
În acest proces, se pune mult accent pe rolul tehnologiei în colectarea datelor și producerea de cunoștințe pentru a îmbunătăți operațiunile guvernanţei centrale sau locale și a automatiza funcțiile sistemului urban.
O astfel de abordare care se concentrează pe inovare digitală, bazată pe tehnologie este adesea considerată o soluție universală la diverse probleme urbane din diferite orașe.

Potrivit unor specialiști, guvernarea „inteligentă” tehnocratică ascunde acele probleme urbane, conflicte și controverse care nu pot fi reprezentate de instrumente digitale și de analiză a datelor, cum ar fi discriminarea socială. Prin urmare, mulți autori afirmă faptul că sunt necesare abordări de guvernanță inovatoare și socio-tehnice pentru a transforma forma actuală de guvernare inteligentă. De exemplu, mulți susțin că guvernarea inteligentă ar trebui să promoveze noi forme de colaborare umană prin utilizarea TIC pentru a obține rezultate mai bune și procese de guvernanță mai deschise. Astfel, ar trebui să se pună mai mult accent pe incluziune socială, capital social și sustenabilitate; ulterior, ar trebui să studiem guvernanța inteligentă ca un proces complex de schimbare instituțională și să recunoaștem natura politică a viziunilor atrăgătoare ale guvernării socio-tehnice. Ca răspuns la apelurile pentru o guvernanță „inteligentă” transformatoare, unii autori susțin că trebuie să punem accentul pe „urban” și nu pe „inteligent”, trecând de la o guvernare bazată pe tehnologie la o guvernare bazată pe aplicații, abordare și modelare a tehnologiilor din punct de vedere social.