O viață dedicată sportului – Elena Pagu

Atunci când o întâlnești pe doamna Elena Pagu realizezi cât de importante sunt pasiunile și cum este necesar să te reinventezi, chiar și la vârsta a treia. Doamna Pagu este multiplă campioană europeană şi mondială la marş pentru seniori, are zeci de medalii şi trofee, şi spune că participă la competiţii pentru a avea sentimentul că trăieşte mai intens.

Dânsa este dovada că ne putem, cu toții, păstra tonusul și pasiunile, chiar și la vârsta a treia. Cred că este foarte interesant să poți să îți menții vie pasiunea, mai ales la o vârstă înaintată. O admir foarte mult pentru diciplina pe care o dovedește și știu de la ea că se trezește în fiecare dimineață la 7 și jumătate și urmează un ritual strict.

O viață trăită din plin

Doamna Pagu își bea cafeaua, nu mănâncă nimic, ca să nu își încarce stomacul și să îi dea de furcă în timpul antrenamentului, apoi vine acasă, face duș, mănâncă, se odihnește, citește și află ultimele noutăți din presă. Are un program foarte bine pus la punct care i-a permis să atingă rezultatele acestea.

Cu toții o avem ca model pentru forma fizică în care se menține, la 94 de ani, împliniți anul acesta. În cei 37 de ani de când s-a pensionat a devenit multiplă campioană europeană și mondială în proba de marș pentru seniori și la viteză la 60 și 100 m.

Memorie perfectă chiar și la vârsta a treia

Recunosc că cel mai mult m-a surprins memoria dânsei. Am fost anul trecut împreună cu ea în vizită la doamna Primar General al Municipiului București, Gabriela Firea. Doamna Pagu a primit o distincție din partea Primăriei Capitalei. A fost un moment foarte frumos și îmi aduc aminte că povesteau din tinerețea doamnei Pagu, când aceasta a antrenat pe cineva din familia doamnei primar, la atletism.

Vă dați seama, era o amintire de acum 30-40 de ani și mă gândeam apreciativ cât de bine trebuie să stai la capitolul memorie, să îți aduci aminte niște lucruri de detaliu. Doamna Pagu își amintea inclusiv amănunte din antrenament, cu ce spunea persoana respectivă, că aveau o anumită glumă, cum se îmbrăca sau ce scuză găsea pentru a nu veni la antrenament. Amintiri, foarte vii și foarte bine păstrate, mai ales lucrurile astea de detaliu, pe care, de multe ori nu le avem nici noi, cei tineri.

Chiar m-a impresionat memoria foarte bună pe care o are, dincolo de aspectul și forma fizică. Îmi amintesc că doamna a urcat fără probleme un etaj, pe scări și cred că ar mai fi putut urca lejer încă 10.

Pasiunea pentru sport și viață

Personal cred că există și o componentă genetică, ceva ce ține de formarea fiecăruia, de ambiția fiecăruia, de modul în care a fost învățat. Însă, cu siguranță, fiecare își poate găsi, dacă este un pic susținut, puterea și energia de a păstra această pasiune vie.

Cred că, dacă seniorii ar fi susținuți mai mult, dacă li s-ar da încredere și nu ar mai fi stigmatizați, dacă oamenii nu ar mai trăi cu impresia că dacă ajungi la pensie trebuie să dispari de pe lume sau să stai doar să crești nepoți, atunci cu siguranță fiecare om ar fi mai motivat să își continue profesia, pasiunea, chiar să se redescopere. Nu este niciodată prea târziu.