Voluntariat – ajutam copiii din cadrul Fundației Nane

Să fii voluntar înseamnă să oferi fără a aștepta nimic în schimb, însă această definiție nu este corectă – noi, voluntarii, primim zâmbete luminoase, îmbrățisări (strânse, strânse, strânse) și o veselie pe care nu o pot scrie folosind cuvinte.

Fac voluntariat de peste zece ani pentru diverse cauze și am fost inițiatoarea mai multor campanii și proiecte sociale, toate pentru a le oferi celor vulnerabili o rază de speranță. Nu am stat nici o clipă pe gânduri când a venit vorba să ajutăm niște copii orfani și bolnavi. Acum sunt voluntar la Fundația ”Nane pentru copii cu dizabilităţi”, o fundație creată de oameni de suflet care știu, din propria experiență, ce înseamnă să fii în slujba copiilor cu probleme.

De fundația Nane mi-a povestit o colegă de la birou, prima dată când am fost la ei erau într-o situație mai delicată decât de obicei. Ei primesc lună de lună alimente de la diferite persoane fizice sau juridice care vor să îi ajute în luna respectivă, un fel de donații și în general au o continuitate. Însă în luna respectivă cei care trebuia să doneze alimentele necesare pentru a asigura hrana de zi cu zi a copiilor nu au putut să le procure, nu le-au putut dona.

Atunci am aflat, de la colega mea, despre asociație, cu ce se ocupă, ce se întâmplă, mi-a spus și că au niște probleme cu sediul în care se află, erau niște documente depuse la primaria de sector de care aparțin care încă nu erau soluționate.

M-am mobilizat și împreună cu prieteni și am asigurat hrana necesară pe luna respectivă și în același timp am putut să mă interesez de parcursul documentelorlor la primărie. Mă bucur că am reușit să verific stadiul și soluționarea situației. Am reușit să grabim puțin procesul. Practic urmau să rămână pe drumuri, era o situație extrem de delicată.

Personal cred că Dumnezeu le așează așa pe toate, nu întâmplător ne găsim unii pe alții pe lumea asta. Fiecare dintre noi are atât o misiune a lui individuală pe pământ cât și a lui în raport cu alții și cred că de multe ori sunt omul potrivit la locul potrivit și de asta îmi și doresc să ajut pe toată lumea și să nu fie om care să aibă de sprijinul meu, eu să pot face ceva și să nu fac.

Așa am ajuns la Fundația Nane și de atunci m-am apropiat de copii pentru că m-au impresionat, sunt copii care au afecțiuni foarte grave, care necesită îngrijiri, de care din păcate în multe situații nu mai are nimeni grijă deoarece părinții i-au abandonat. Ei stau acolo mănâncă, fundația are asistente care au grijă de ei dar se descurcă foarte greu,  vă dați seama.

Lucru in folosul comunitații, moștenire de familie

Tot timpul am fost alături de cei care mi-au solicitat implicarea. Asta am văzut acasă, părinții mei așa au fost dintotdeauna, mai ales mama. Dacă noi aveam o pâine în casă și vedea pe cineva mai amărât decât noi care avea nevoie de o jumătate de pâine, mama îi dădea trei sferturi.

Asta e modelul cu care eu am crescut. Și cu hainele noastre, mă trezeam că azi am pijamale, mâine nu mai am. Bineînțeles îmi cumpăra altele la câteva zile, dar pentru a ajuta ar fi acționat imediat. Am crescut în felul acesta și fără să vreau probabil că mi-am însușit modul ăsta de viața.

Pentru mine a ajuta este un fapt firesc, o fac cu multă bucurie și mărturisesc că zâmbetul unui copil poate fi cea mai mare mulțumire pe care o pot primi. Orice ajutor, oricât de mic, pentru reprezentații fundației și mai ales pentru copii pe care îi au în grijă, are un impact pozitiv.

Actele de caritate, acțiuni pentru noi toți

Din punctul meu de vedere, singurătatea este una dintre cele mai grave probleme pe care le are omul modern. Motiv pentru care trebuie să luptăm împreună, uniți, pentru a le oferi o rază de speranță celor care nu au familie, mai ales copiilor.

Vă invit din toată inima să participați și voi la inițiativele Fundației Nane – fie implicându-va direct (https://fundatianane.ro/) sau prin intermediul unei donații (https://fundatianane.ro/donations/doneaza-ajutor-pentru-copii/ ). Iar dacă niciuna dintre cele doua nu este în momentul de față posibilă, putem măcar spune mai departe povestea celor mici. Nu ne ajută cu nimic tăcerea, soluția este implicarea și ajutorul reciproc.